Dacă o situație este inevitabilă și un copil aude sau vede un comportament negativ, cel mai bun lucru de făcut este să faci din ea o lecție de viață. Discută cu copilul despre ceea ce a auzit sau văzut și de ce a fost nepotrivit. Apoi, oferă-i alternative de gestionare a unei situații, care sunt acceptabile.
Comportamentele părinților sunt imitate de copiii lor
Așa cum copiii pot învăța comportamente proaste de la ceilalți din jurul lor, ei pot dobândi și comportamente pozitive, cum ar fi cooperarea, dialogul și empatia. Expunerea intenționată a copiilor la modele pozitive poate ajuta la formarea abilităților lor de învățare observațională.
Dacă văd adulții din jurul lor obținând feedback pozitiv și rezultate din comportamente, este mai probabil să dobândească acele abilități și să le adauge la baza lor de cunoștințe.
Evitarea situațiilor în care comportamentele agresive sunt manifestate frecvent este una dintre cele mai eficiente modalități de a reduce impactul acestora asupra unei minți în curs de dezvoltare. Limitarea sau eliminarea activităților, a jocurilor și chiar a emisiunilor TV cu conținut agresiv poate ajuta. Cu cât copiii văd și aud mai multe acțiuni agresive, cu atât este mai probabil să le considere acceptabile.
Copiii sunt niște elevi dornici să învețe
Ei observă lumea din jurul lor și apoi imită ceea ce văd și aud pentru a se integra. Copiii asimilează cel mai mult prin învățare prin observație. Ei dobândesc noi abilități pur și simplu văzându-le expuse de alții. După cum am menționat anterior, acesta poate fi un lucru bun sau rău, în funcție de tipul de comportamente la care sunt expuși.
De exemplu, dacă copilul vede un adult agresiv verbal, data viitoare când va avea o experiență similară, s-ar putea lansa într-o tiradă verbală proprie.
Un alt exemplu este atunci când copilul tău imită un cuvânt cu conotații negative pe care l-a auzit accidental de la un adult din apropiere. Îl poate folosi fără să-i înțeleagă contextul și apoi să fie confuzi de reacția negativă pe care o primesc de la cei din jur.
Vederea unui anumit comportament nu garantează că un copil îl va imita mai târziu. Cu toate acestea, crește probabilitatea ca acestea să îl încerce la un moment dat, ca parte a cunoștințelor învățate prin imitație.
Comunicarea joacă un rol foarte important
Comunicarea include limba pe care o folosești, tonul și cuvintele. Fiecare aspect al comunicării este important.
Obiceiurile bune au o definiție foarte vastă. În primul rând, trebuie ca cei mici să știe și să înțeleagă sensul cuvântului „nu”. Dacă nu le oferi motive pentru care spui nu, vor începe să aibă crize de furie. Copiii mici au mintea foarte ascuțită. Ei cred că dacă nu le permitem să facă ceva, trebuie să fie interesant.
Prin urmare, este important să monitorizezi activitățile și reacțiile copilului pentru a ajunge să-l cunoști foarte bine.
Da, trebuie să fie supravegheat în mod constant. Cei mici au întotdeauna nevoie de cineva care să aibă grijă de ei până vor crește. Copiii sunt foarte entuziaști și energici. Vor să facă tot timpul ceva care poate fi periculos uneori, de aceea un adult trebuie să fie mereu în preajma lor.
Copiii dezvoltă uneori obiceiuri proaste la o vârstă fragedă
Da, copiii pot dezvolta uneori obiceiuri proaste. Se pot juca cu mâncarea, pot fugi de părinți, pot reacționa nepotrivit fără un motiv la îndemână. Copiii mici trebuie avertizați de mai multe ori pentru a ajunge să-și amintească cum trebuie să se poarte. Când le tot repetăm ceva, după un timp se vor împăca cu ideea ca așa este corect ca lucrurile să fie făcute.
De asemenea, nu ne putem aștepta ca cei mici să ne asculte mereu. Creșterea unui copil nu este la fel de simplă ca mersul pe bicicletă. Trebuie să ne descurcăm între a-i face să asculte și a accepta dorințele lor. Ca părinte, trebuie să accepți că nu poți restricționa totul tot timpul. La fel de important este și să fii mereu cel mai bun exemplu pentru copilul tău.