Copiii își modelează propriile abilități de a face față temerilor după cele ale persoanelor care i-au crescut. Atunci când părinții se confruntă cu anxietatea nu este neapărat un lucru rău. De fapt, poate fi o bună oportunitate de a împărtăși cu copiii câteva informații utile și abilități de gestionare a anxietății.
Cum să nu să transmiți anxietatea ta copiilor
Conform psihoterapeutului Mayra Mendez, din Santa Monica, California, anxietatea își are rădăcinile atât în genetică, cât și în mediu. Aceasta recomandă într-un articol apărut pe parents.com să ții cont de câteva lucruri pentru a evita tansmiterea anxietății la copii.
Permite copiilor să aibă propriile experiențe
Toți părinții își fac griji pentru copiii lor. Însă, atunci când părinții au o tulburare de anxietate, grijile sunt duse la un nivel irațional. Permițându-le copiilor experiențe adecvate vârstei, îi ajută să intre în situații în care își dezvolta propriile mecanisme de a le face față.
„Evaluează cât de adecvate sunt activitățile, în funcție de gradul de dezvoltare“, sugerează Mendez.
Este adecvat ca un copil de 3 ani să meargă singur la o întâlnire de joacă? Dacă îți este teamă sau nu ești sigură de întâlnirea de la locul de joacă, atunci întrebă-te cum poți face ca aceasta să aibă loc în mod adecvat, în siguranță.
– Mayra Mendez, psihoterapeut
Dând un pas înapoi, poți gestiona unele dintre tendințele de frică și panică.
Nu transforma totul într-o catastrofă
Când un copil este pe balcon, creierul ar putea să te gândul la o catastrofă. Bineînțeles, acest lucru nu este benefic nici pentru părinte, nici pentru copil. În mod similar, dacă îi comunici copilului că nu îi permiți să traverseze singur un drum aglomerat, pentru a ajunge la casa unui prieten, nu trebuie să îl sperii cu scenarii extreme.
În loc să îi spui că nu dorești să i se întâmple o tragedie, te poți concentra faptul că este importantă siguranța lui.
Dacă te întrebi cum să nu transmiți anxietatea ta copiilor, imaginarea celui mai bun rezultat este o modalitate bună de a gestiona anticipările negative și de a controla tendințele de a gândi catastrofal.
Practică reacții sănătoase
Înainte ca cei mici să înțeleagă cuvintele, ei percep alte indicii pe care corpul le oferă. Dacă observi că un copil se îndreaptă spre un cuțit pe care l-ai lăsat, din greșeală, la îndemână, este de preferat să nu intri în panică.
În loc să faci semne frenetice cu mâinile spre acesta, te poți mișca rapid, îl poți lua și pune într-un loc ferit. Exersând aceste reacții mai firești, te ajuți și pe tine să poți reacționa cu calm în astfel de momente.
Nu fii un părinte supraprotector
Părinții supraprotectori sunt îngrijorați de faptul că vor eșua ca părinți, iar copiii pot avea de suferit. Dar „parentingul supraprotector promovează anxietatea și interferează cu dezvoltarea de către copii a unor abilități de adaptare și a unor instrumente de rezolvare a problemelor pentru ei înșiși“, spune Mendez.
În acest caz, printre lucruri pe care le poți face, în momentele în care te întrebi cum să nu transmiți anxietatea ta copiilor, se numară conștientizarea faptului că tinzi să îi supraprotejezi și gestionarea impulsul de a exagera.
Vorbește despre anxietate
Atunci când te confrunți cu anxietatea, poți recunoaște semnele acesteia la copii. Atunci când vorbești cu copiii despre preocupările lor și lucrați împreună, îi ajută să se simtă auziți și înțeleși. Copiilor mai mari le poți spune că empatizezi cu ei atunci când observi că au o frică de ceva. Atunci când starea de frică se accentuează, poți discuta cu un pediatru.
Descoperă și cum îi ajutăm pe copii să facă alegeri corecte, conform sfaturilor oferite de Ruxandra Luca și Urania Cremene.