Îți răsfeți prea mult copilul? Iată cum îți dai seama

4 întrebări prin care îți poți da seama că îți răsfeți prea mult copilul

Într-un articol publicat pe cnbc.com, Lauren Silver, psiholog pediatru enumeră un set de patru întrebări la care să răspunzi tu, ca părinte. Scopul acestora este de a determina dacă îți răsfeți exagerat de mult copilul.

1. Acțiunile mele îl împiedică pe copilul să învețe sarcini care îi susțin dezvoltarea?
2. Îi acord copilului toată atenția în detrimentul celorlalți membri ai familiei?
3. Alegerile pe care le fac sunt în beneficiul meu, adultul, mai mult decât al copilului?
4. Comportamentul copilului poate dăuna în vreun fel celorlalți sau societății?

Dacă răspunsurile la majoritatea întrebărilor sunt afirmative, cel mai probabil, copilul tău are parte de un răsfăț exagerat.

Ce consecințe are răsfățul exagerat

Consecințele pe termen lung ale unui răsfăț exagerat sunt numeroase și de mare anvergură. Un copil care a fost răsfățat exagerat a crescut, cel mai probabil, într-un mediu care nu reflectă realitatea. Spre exemplu, i-au fost negate experiențele esențiale precum cele prin care învață să facă față provocărilor, să gestioneze eșecurile și să învețe să facă compromisuri. Iar toate acestea, îl fac pe copil să ajungă un adult care:

Nu are încredere în sine

Capacitatea de a lua decizii îi este adesea afectată deoarece tu ai preluat conducerea în momentele în care sarcinile au fost prea dificile pentru el. Un copil sau adolescent crescut cu un răsfăț exagerat poate deveni un adult care își pune la îndoială capacitatea de a se descurca și de a realiza ceva.

Nu-și dezvoltă abilități esențiale

Absența experiențelor de viață esențiale poate duce la dificultăți în ceea ce privește dezvoltarea unor abilități de viață, precum comunicarea, gestionarea relațiilor, îngrijirea personală sau interacțiunea cu cei din jur. De asemenea, studiile au arătat că un copil crescut cu un răsfăț exagerat suferă de o stimă de sine scăzută în adolescență. Ceea ce îl face să aibă dificultăți în luarea deciziilor și rezolvarea problemelor.

Dezvoltă trăsături egocentrice și narcisiste

Un copil care crește numai cu laude excesive poate dezvolta o dependență nesănătoasă de validare externă. În timp, aceste laude excesive îi pot oferi un sentiment exagerat de importanță de sine, dar și o nevoie profundă de atenție și o lipsă de empatie față de ceilalți. Iar, mai târziu, ca adult ar putea întâmpina probleme în formarea unor legături profunde și semnificative.

Poate dezvolta comportamente alimentare nesănătoase.

Aceasta este o altă consecință potențială a excesului de răsfăț exagerat. Studiile arată că părinții care nu stabilesc limite adecvate în ceea ce privește consumul de alimente pot încuraja, fără să vrea, dezvoltarea unor obiceiuri alimentare nesănătoase.

Nu învață să-și gestioneze emoțiile

Absența unor limite adecvate poate duce la un control deficitar al impulsurilor.  Răsfățul exagerat și protecția excesivă îl poate priva pe copil de a învăța lecții valoroase de viață care vin odată cu experimentarea și depășirea provocărilor, ceea ce are un impact direct asupra rezilienței. Iar reziliența este o abilitate fundamentală care ar trebui cultivată, în mod ideal, de la o vârstă fragedă. Acest lucru împiedică copilul să experimenteze provocarea unei pierderi și oportunitatea ulterioară de a-și dezvolta reziliența.

Cum poți evita acest comportament de răsfăț exagerat

Ca să eviți acest comportament, e esențial să ții cont de câteva aspecte pe care pshilogii le recomandă. Spre exemplu, e nevoie să stabilești limite adecvate, să-i insufli lecția empatiei și a responsabilității și să încurajezi dezvoltarea unor comportamente sănătoase.

Stabilește limite. Stabilirea limitelor îl ajută pe copil să înțeleagă ce este acceptabil și ce nu. Îl face să respecte și limitele celorlalți. Aceste limite trebuie să fie clare, consecvente și adecvate vârstei. Limitele și regulile îi oferă copilului un sentiment de siguranță, dar îl învață și importanța lor într-un context social.

Oferă-i responsabilități. Lasă-l să se confrunte cu consecințele naturale ale acțiunilor lui (atâta timp cât nu este în pericol). Acest lucru îl învață să înțeleagă relațiile cauză-efect ale comportamentului.  Dă-i sarcini și treburi adecvate vârstei. Să-și facă singur ghiozdanul, să-și ia singur farfuria de pe masă, să-și strângă jucăriile și să-și așeze singur hainele în dulap. Sunt câteva exemple pe care le-ai putea pune în practică.

Învață-l ce este empatia. Învață-l să empatizeze cu ceilalți. Discută cu el despre sentimente și emoții. Fii chiar tu un exemplu pentru el în acest sens. Așa va putea vedea ce înseamnă mai exact empatia și va știi cum să o arate.