Microcefalia. Care sunt cauzele, simptomele și cum se tratează

Microcefalia: cauze și simptomele microcefaliei

Există două tipuri de microcefalie: cea congenitală, în care copilul se naște cu un cap mai mic, și cea dobândită, în care afecțiunea se dezvoltă pe măsură ce bebelușul crește.

Un cap mic este principalul simptom al microcefaliei, dar anomaliile de creștere a creierului pot afecta modul în care acesta funcționează și asta poate provoca simptome suplimentare printre care pot fi incluse:

• Crize convulsive.

• Probleme cu dezvoltarea cognitivă.

• Întârzieri în dezvoltare (de limbaj, de a sta în picioare și de a merge).

• Provocări legate de echilibru, mișcare și coordonare.

• Dificultăți de hrănire sau de înghițire.

• Pierderea auzului sau a vederii.

Printre cauzele microcefaliei se numără:

• Modificări genetice sau o afecțiune genetică de bază, precum cum ar fi sindromul Down.

• O lipsă de oxigen la nivelul creierului.

• Craniul se unește prea devreme (craniosinostoză).

• Infecții virale, cum ar fi rubeola, toxoplasmoza, citomegalovirusul și virusul Zika.

• Leziuni sau traumatisme cerebrale.

Factorii de risc pentru microcefalie

Bebelușii predispuși la microcefalie sunt cei care au fost expuși, în timpul dezvoltării fetale, la următoarele:

• Alcool sau de substanțe.

• Otrăvire cu mercur sau plumb.

• Complicații ale diabetului gestațional.

• Malnutriție.

• Complicații ale afecțiunilor metabolice, cum ar fi fenilcetonuria.

• Infecții.

Cum se diagnostichează microcefalia

Medicul poate detecta microcefalia înainte de naștere, prin intermediul ecografiei prenatale, care are loc la sfârșitul trimestrului 2 sau 3 de sarcină. De asemenea, diagnosticul poate fi pus în primele 24 de ore de la nașterea bebelușului, după ce i se va măsura circumferința capului. 

Dacă bebelușul are microcefalie dobândită, medicul va diagnostica afecțiunea în copilărie, atunci când simptomele devin evidente. Acesta va măsura circumferința capului copilului și poate pune întrebări legate de progresul copilului în atingerea reperelor de dezvoltare în acorda cu vârsta pe care o are.

Există și câteva teste care se fac atunci când există suspiciunea de microcefalie. Acestea ar putea include:

• Teste de imagistică (o ecografie a capului sau un RMN al creierului).

• Teste de sânge pentru a detecta modificări ale codului genetic sau orice afecțiuni care stau la baza acestora.

Cum se tratează microcefalia

Tratamentul pentru microcefalie se concentrează pe gestionarea simptomelor afecțiunii și ar putea include:

• Gestionarea oricăror condiții de sănătate subiacente.

• Terapie pentru a ajuta copilul să atingă reperele fizice și de învățare pentru vârsta sa.

• Terapii logopedice, ocupaționale și fizice.

• Programe de sprijin educațional în școală.

• Medicamente pentru a trata convulsiile.