Bebelușii sunt curioși din primele luni de viață, dar drumul către conștientizarea propriei identități este lung și plin de descoperiri. La început, când se privesc într-o oglindă, reacționează ca și cum ar vedea un alt copil. Zâmbesc, scot sunete, se apropie, întind mâna, încercând să interacționeze cu „celălalt bebeluș”. Abia mai târziu, pe măsură ce creierul se dezvoltă și memoria vizuală se consolidează, apare momentul magic: recunoașterea propriei imagini.
Testul oglinzii la bebeluși a fost creat tocmai pentru a observa această etapă de evoluție. Nu este un test medical, ci unul psihologic și comportamental, folosit de specialiști pentru a evalua conștiința de sine și dezvoltarea cognitivă. Cu alte cuvinte, arată momentul în care bebelușul începe să înțeleagă că el este o ființă separată de ceilalți.
Testul oglinzii la bebeluși: ce înseamnă, de fapt
Testul oglinzii la bebeluși a fost conceput de psihologul Gordon Gallup Jr. în anii ’70 și este considerat un reper esențial în studiul dezvoltării copilului. Principiul este simplu: unui bebeluș i se pune un mic semn (de obicei o pată roșie sau o bulină colorată) pe nas sau pe frunte, fără ca el să observe. Apoi, copilul este așezat în fața unei oglinzi.
Dacă încearcă să atingă oglinda sau să „șteargă” semnul de pe imaginea reflectată, înseamnă că nu se recunoaște încă. Dar dacă își atinge propriul nas, semn că înțelege că imaginea este chiar el, atunci testul este considerat reușit. Este momentul în care apare conștiința de sine vizuală, o abilitate esențială pentru dezvoltarea empatiei, a înțelegerii emoțiilor și a relațiilor sociale.
Specialiștii spun că acest moment apare, de regulă, între 18 și 24 de luni, însă vârsta poate varia. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar faptul că un bebeluș nu reacționează la testul oglinzii la 18 luni nu trebuie interpretat ca o întârziere.
Când și cum să faci testul oglinzii la bebeluși acasă
Poți face testul oglinzii acasă, într-un moment relaxat, când copilul este odihnit și curios. Alege o oglindă mare, sigură, de preferat din plastic sau fixată bine, pentru a evita accidentele. Pune o mică bulină colorată sau o urmă de ruj pe fruntea copilului, în timp ce se joacă, fără ca el să observe. Apoi așază-l în fața oglinzii și observă-i reacția.
Unii bebeluși vor zâmbi și vor atinge imaginea, crezând că e un prieten de joacă. Alții vor privi mai atent și vor duce mâna spre propria frunte. Acesta este un semn clar că încep să înțeleagă că reflexia le aparține. Este o experiență amuzantă, dar și emoționantă, care arată cât de repede evoluează micuțul tău.
Pentru a-l ajuta să-și dezvolte conștiința de sine, îl poți încuraja prin jocuri simple: arată-i oglinda des, spune-i numele, atinge-i părțile feței și rostește-le („uite nasul, uite urechile!”). În timp, copilul va asocia imaginea reflectată cu propriul corp și își va forma o percepție mai clară despre sine.
Ce semnificație are testul oglinzii la bebeluși în dezvoltarea copilului
Recunoașterea propriei imagini este un pas uriaș în evoluția copilului. În momentul în care un bebeluș își dă seama că el este cel din oglindă, creierul său face o conexiune complexă între percepție, memorie și identitate.
Această etapă este strâns legată de dezvoltarea limbajului și a empatiei. Copilul începe să înțeleagă nu doar cine este el, ci și că ceilalți au gânduri și emoții proprii. Este momentul în care apare și primul „eu” în gândirea lui, o bază pentru construirea încrederii de sine.
În paralel, apar și alte comportamente asociate conștiinței de sine: rușinea, mândria, dorința de a fi lăudat sau, uneori, de a fi independent. Toate acestea fac parte din procesul firesc de maturizare emoțională.
CITEȘTE ȘI: 6 comportamente pe care le au copii cu inteligență emoțională ridicată
Ce spun specialiștii despre testul oglinzii la bebeluși
Psihologii consideră testul oglinzii un instrument valoros pentru a evalua dezvoltarea cognitivă, însă atrag atenția că rezultatele nu trebuie interpretate rigid. Există copii care nu reacționează la test, deși au o conștiință de sine foarte bine dezvoltată. Fie sunt timizi, fie nu sunt interesați de semnul colorat, fie pur și simplu nu înțeleg scopul jocului.
De asemenea, culturile și mediile în care cresc copiii pot influența modul în care aceștia percep imaginea din oglindă. În unele societăți, copiii nu sunt expuși la oglinzi în primii ani, așa că momentul recunoașterii poate veni mai târziu, fără ca acest lucru să indice vreo problemă.
Prin urmare, testul oglinzii este un indicator interesant, dar nu un diagnostic. Ceea ce contează cu adevărat este felul în care copilul interacționează cu tine, cum își exprimă emoțiile și cum se dezvoltă, pas cu pas, în propriul ritm.
Cum poți susține dezvoltarea conștiinței de sine
Pe lângă testul oglinzii, există multe alte moduri prin care poți stimula conștiința de sine a copilului. Vorbește-i despre el, folosește-i numele, arată-i fotografii cu familia și cu el însuși, și descrie ceea ce vedeți împreună. Lasă-l să exploreze, să se murdărească, să se privească, să observe cum acțiunile lui au consecințe în jur.
Jocurile de rol, oglindirile în joacă („facem grimase împreună”, „ridicăm mâna în același timp”) și timpul petrecut în fața oglinzii pot deveni experiențe distractive care consolidează încrederea în sine și curiozitatea.
CITEȘTE ȘI: Greșeli de parenting care împiedică dezvoltarea mintală a copilului