Toddlerul se bâlbâie. De ce apare acest fenomen

Toddler-ul se bâlbâie: cauze și tipuri

Bâlbâiala se referă la producția ramnificată a vorbirii sau atunci când fluxul vorbirii este întrerupt, explică logopedul Chiara Phan, de la TIRR Memorial Hermann Outpatient Adult and Pediatric Rehabilitation. „Bâlbâiala include repetarea unei părți a unui cuvânt, repetarea unui cuvânt întreg, prelungirea unui sunet dintr-un cuvânt sau prin blocarea producerii unui sunet al unui cuvânt.“

Există 3 tipuri diferite de bâlbâială, dar cea mai frecventă la copiii mici este cea de dezvoltare.

Bâlbâiala de dezvoltare

„Bâlbâiala de dezvoltare apare în perioada de la 2 la 5 ani“, spune Phan. „Se crede că este legată de abilitățile de vorbire ale copilului care încearcă să țină pasul cu abilitățile lingvistice – copilul are ideea pe care vrea să o exprime, dar încă învață cum să o verbalizeze.“ Bâlbâiala apare pentru că toddlerii nu reușesc să verbalizeze ideea în același ritm în care o gândesc.

Atunci când copiii vorbesc, se reunesc articulația, limbajul, motricitatea și abilitățile emoționale. Bâlbâiala apare atunci când toate acestea nu se aliniază întotdeauna perfect.

Studiile spun că aproximativ 5 până la 10% dintre copii se bâlbâie la un moment dat în viață. Acest lucru are o durată de la câteva săptămâni până la câțiva ani. Este de reținut și faptul că băieții sunt predispuși de până la trei ori mai mult decât fetele la bâlbâială.

Bâlbâiala neurologică

Al doilea tip de bâlbâiala este cea neurologică sau care apare după un accident vascular cerebral, o traumă la cap sau alt tip de leziune cerebrală. „Bâlbâiala neurologică are o prezentare variată și poate include repetări parțiale ale cuvintelor, mișcări străine ale gurii și pauze în părți neașteptate ale unui enunț“, explică Phan.

Bâlbâiala psihogenă

Al treilea și cel mai rar tip este bâlbâiala psihogenă sau o bâlbâială care se dezvoltă după o traumă emoțională. „Poate fi similară în prezentare cu bâlbâiala de dezvoltare. Dar, din câte știm noi, în general, nu diagnosticăm acest tip de bâlbâială la copiii mici, deoarece, de obicei, există mai mulți factori care influențează dezvoltarea bâlbâielii la aceștia“, spune logopedul Courtney Perrigo, de la MGH Chelsea HealthCare Center din Chelsea, MA.

Toddlerul se bâlbâie: semne și simptome

Dacă ai observat vreo schimbare în vorbirea toddlerului, unul dintre cele mai importante semne că ar putea fi vorba de o bâlbâială este istoricul familiei. „Există o componentă genetică a bâlbâielii. Dacă există o persoană care se bâlbâie în familie, există o probabilitate semnificativă ca altcineva din acea familie să se bâlbâie sau să se bâlbâie în copilărie“, spune logopedul Danielle L. Karthik, de la MGH Chelsea HealthCare Center, din Chelsea.

În plus față de istoricul familei, există și comportamente secundare care însoțesc de obicei bâlbâiala precum:

• Clipitul ochilor.

• Datul din cap.

• Bătaia din picior.

• Mișcări ale corpului.

• Tensiune vizibilă.

• Creșterea tonului vocii.

• Evitarea cuvintelor și/sau a situațiilor de vorbire.

Mai mult, situațiile stresante, cum ar fi vorbitul în fața clasei, pot face ca bâlbâiala unui copil să se accentueze.

Cum este diagnosticată bâlbâiala

Pentru că majoritatea bâlbâielilor la toddleri apare  din cauza unor întârzieri de dezvoltare, deseori dispare de la sine. În cazul în care ești îngrijorată de acest fenomen, cel mai bine ar fi să vorbești cu pediatrul sau cu un logoped.

Ar trebui să faci o programare în cazul în care:

• Bâlbâiala apare după vârsta de 4 ani.

• Simptomele durează mai mult de 6 luni.

• Vorbirea provoacă stres sau frustrare vizibilă.

• Există antecedente familiale de bâlbâială.

• Comportamente fizice secundare în timpul vorbirii.

Ce poți face când toddlerul se bâlbâie

În cazul bâlbâielii de dezvoltare, Phan recomandă părinților să modeleze vorbirea lentă și să pună mai puține întrebări.

Printre alte strategii, Perrigo include concentrarea asupra a ceea ce spune copilul, în loc de modul în care o spune. În plus, sunt importante menținerea contactului vizual și acordarea de timp suficient pentru a se exprima, fară a face presiuni pentru a-și termina propozițiile.

Există și modul direct de tratament, prin care un logoped învăță toddlerul anumite tipare de vorbire. Acesta ajută copilului să se relaxeze înainte de a vorbi, dar și să-și regleze respirația. De asemenea, îl ajută să progreseze treptat de la cuvinte cu o singură silabă, la cuvinte mai lungi și, în final, la propoziții.