Trăsături care ”dezvăluie” o copilărie nefericită

Trăsături care ”dezvăluie” o copilărie nefericită

Toate aceste caracteristici se manifestă în comportamentul adult, însă, din fericire, ele pot fi ”vindecate”. Iată câteva trăsături care ”dezvăluie” o copilărie nefericită, așa cum sunt ele detaliate de către psihologi.

Ai un respect de sine scăzut

O atitudine de nepăsare din partea părinților, mai ales atunci când copilul a avut anumite realizări, chiar și aparent neimportante, duce la o stimă de sine scăzută. De asemenea, critica constantă este una dintre greșelile părinților care duc la pierderea sau diminuarea respectului de sine al copilului. E greu să îți găsești puterea interioară, atunci când cele mai importante persoane din viața ta te critică constant.

Acest lucru nu face decât să ridice tot mai multe întrebări despre valoarea ta, să te îndoiești de ceea ce poți să faci și să îți formezi o abordare negativă despre tine, că nu ești suficient de bun și nu meriți să fii apreciat și valorizat de către ceilalți. Comparația cu alți copii este un alt aspect care duce la un respect de sine scăzut. Are efect pe termen lung asupra comportamentului și personalității copiilor, care vor căuta mereu validare de la ceilalți.

Cauți mereu aprobare/validare

Atunci când în urma acțiunilor tale aștepți mereu laude sau aprobare, este evident că ai avut de-a face în copilărie cu critica sau neglijarea din partea părinților. Așteptarea validării din exterior arată nevoia de a umple golul pe care părinții l-au lăsat în copilărie. Pentru unii, căutarea validării se poate traduce la maturitate prin muncă multă și nevoia de rezultate cât mai bune, care să le satisfacă această nevoie neîmplinită.

Ai probleme de încredere

Inconsecvența părinților poate duce la probleme de încredere pentru viitorul adult. Dacă sprijinul, dragostea, atenția nu sunt consecvente, ci se oferă „cu porția”, ele duc la o lipsă de încredere în cei din jur. Ca adult, mereu vei pune la îndoială intențiile celor din jur și îți va fi greu să crezi că ceilalți au într-adevăr intenții bune cu tine.

Simți mereu teama de abandon

Aceasta este una dintre cele mai frecvente probleme la vârsta maturității, deși mulți nu vor să o recunoască. Această teamă vine din neglijarea de care mulți au avut parte în copilărie, mai ales în copilăria mică. Teama de abandon dă o frică constantă că vei fi părăsită de cei pe care îi iubești. Te face dependentă emoțional și se traduce prin nevoia de a primi constant asigurări că ești iubită și acceptată.

Nu este vorba doar de separare fizică, cât mai ales despre distanțarea emoțională a celorlalți de tine. Această teamă se va reflecta în relațiile tale ca adult, mai ales în cele romantice.

Întâmpini dificultăți în stabilirea relațiilor și menținerea lor

Dacă îți este greu să îți construiești relații sau să le menții, poate fi un semn că ai avut anumite traume în copilărie. Atunci când îți este teamă să devii vulnerabil, arată lipsa ta de încredere în oameni. Dar și în tine și mai ales o lipsă de asumare. Relațiile dificile din trecut și teama de a suferi din nou te împiedică să construiești relații sănătoase.

Faptul că îți ascunzi mereu emoțiile și „ridici mereu ziduri” în jurul tău, arată o protecție exagerată, venită dintr-o copilărie nefericită.

Cauți mereu să îi mulțumești pe cei din jur

Când ai avut o copilărie dificilă, cauți mereu să îi mulțumești pe cei din jurul tău. Crezi că în felul acesta vei primi validare, acceptare, vei fi mai ușor integrat în grupuri și plăcut de către ceilalți. Această atitudine își are rădăcinile într-o copilărie în care ți-a lipsit aprobarea părinților și atenția lor. La maturitate, un astfel de adult încearcă prin tot felul de gesturi să îi mulțumească pe cei din jur pentru a umple acest gol.

Problema se adâncește atunci când, încercând să îi mulțumești pe cei din jur, uiți de tine și de propriile nevoi. Toate acestea vin dintr-o frică de a fi respins și criticat, aspecte care își au rădăcinile în copilărie.

Eviți conflictele

În afară de cazurile în care ești într-adevăr o persoană pașnică sau de situații minore care nu merită pornirea unui conflict, mulți adulți cu o copilărie nefericită evită intrarea în conflicte sau inițierea unor discuții contradictorii. O fac pentru a se proteja, pentru a nu atrage antipatia celor din jur sau pentru a nu fi excluși din anumite grupuri. În multe cazuri, evitarea conflictelor, mai ales în relațiile de cuplu, își au rădăcina într-o copilărie cu certuri între părinți.

Ești într-o continuă ”amorțeală” emoțională

Când oamenii au parte de o copilărie nefericită, își înțeleg și gestionează cu greu emoțiile și sentimentele și intră într-un fel de „amorțeală emoțională”. În copilăria timpurie, evitarea sau suprimarea emoțiilor, acționează ca un mecanism de apărare împotriva neglijenței sau criticii părinților. Altfel, ar putea deveni totul prea copleșitor.

Cei care au acest soi de amorțeală emoțională sau incapacitate de a-și arăta sentimentele, par adesea indiferenți sau insensibili în fața celorlalți. Chiar dacă sentimentele lor sunt adânci și sincere.

Ai dificultăți  în a seta limite

O copilărie dificilă duce în viața adultă la dificultatea de a seta limite sănătoase cu ceilalți. De multe ori, aceste persoane le permit celorlalți să le încalce limitele. Să fie tratați cu lipsă de respect de către ceilalți sau să nu riposteze atunci când ceva din comportamentul celorlalți îi deranjează. Astfel, a spune „Nu” devine foarte dificil pentru ei.

În plus, le dau celorlalți posibilitatea să îi manipuleze și le vine foarte greu să își exprime și să își prioritizeze propriile nevoi. Mereu vor sta într-o zonă de acceptare a situației și vor face sacrificii sau se vor sacrifica pe sine. Pentru a nu îi supăra pe ceilalți, dintr-o permanentă teamă de a-i pierde.

Te autosabotezi

Autosabotajul se referă la comportamente care te țin pe loc și te împiedică să faci ceea ce îți dorești. Asta izvorăște din tema că nu ești suficient de bun sau că nu meriți să ți se întâmple lucrul la care tânjești. Astfel de oameni se sperie de succes. Se sperie atunci când o situație dă semne că merge din ce în ce mai bine și încep să bată în retragere.

Sau încetinesc fără să își dea seama de progresul făcut. Sentimentul că nu ești valoros te face să îți ratezi șansele spre mai bine, indiferent că e vorba de carieră sau de viața personală. Ajungi să îți pui singur frână din cauza acestor convingeri și fricilor pe care le ai.

Toate aceste probleme cu rădăcini adânci și evidente în copilărie își pot găsi rezolvarea prin terapie și prin lucru continuu cu propria persoană.