Copilul mijlociu se remarcă adesea printr-o combinație unică de trăsături influențate de poziția sa în familie. Fiind prins între fratele mai mare, care adesea primește mai multe responsabilități, și cel mai mic, care atrage atenția prin nevoile sale, copilul mijlociu tinde să dezvolte abilități puternice de negociere și mediere.
De multe ori, caută să își definească propria identitate și poate fi independent sau creativ în încercarea de a se diferenția de frații săi. Totuși, poate simți uneori nevoia de mai multă atenție și recunoaștere, fiind adesea perceput ca „cel uitat” din familie. Tocmai de aceea, există câteva expresii pe care psihologii îi sfătuiesc pe părinți și bunici să nu le mai spună copilului mijlociu.
7 expresii pe care psihologii îi sfătuiesc pe părinți și bunici să nu le folosească cu copilul mijlociu
Psihologul Hannah Yang a declarat pentru cei de la parade.com că „Frazele pe care adulții din viața noastră le spun în timpul copilăriei sunt unele dintre cele mai importante informații care formează modul în care ne vedem pe noi înșine și lumea. Copiii mijlocii nu își cer ordinea nașterii, dar merită să își dezvolte o viziune pozitivă despre ei înșiși și despre lume”.
”Nu te poți purta ca și fratele tău mai mare?”
Când compari copilul mijlociu cu fratele mai mare nu faci decât să alimentezi o competiție nesănătoasă. Când îi spui că nu se comportă ca fratele mai mare, îi transmiți mesajul că modul său de a fi nu este suficient de bun. Această comparație constantă poate duce la o scădere a încrederii în sine. Și la frustrarea că nu va ajunge niciodată la nivelul fratelui mai mare. Chiar dacă acesta este doar puțin mai avansat în vârstă.
În loc să folosești această frază, încearcă să apreciezi calitățile unice pe care le are copilul mijlociu. Încurajează-i abilitățile și oferă-i spațiu să se dezvolte în propriul său ritm. Fără presiunea de a fi la fel ca frații.
”Ar trebui să fii mai înțelegător decât fratele tău mai mic”
Este ușor să ceri copilului mijlociu să fie mai răbdător sau mai înțelegător față de fratele mai mic. Dar această frază pune o responsabilitate prea mare pe umerii ei. Chiar dacă este mai mare decât cel mai mic, acest lucru nu înseamnă că ar trebui să fie întotdeauna cel care cedează. Toți copiii au dreptul la emoțiile și limitele lor, indiferent de ordinea în care s-au născut.
În loc să-i ceri să fie „mai înțelegător”, încearcă să îl înveți să își gestioneze emoțiile. Și să colaboreze, fără să fie forțat să preia mereu rolul de „cel mai mare”.
”Ești la fel de important ca și frații tăi”
Deși această frază sună pozitivă, implică faptul că poate, undeva, nu ar fi la fel de important. Ceea ce doar întărește o nesiguranță latentă. Copilul mijlociu, de multe ori, simte că nu primește la fel de multă atenție ca frații săi. Iar o astfel de afirmație doar subliniază acest lucru. Deși intenția ta este de a-l asigura că este important, el ar putea percepe că trebuie să i se reamintească asta tocmai pentru că se simte ignorat.
În loc să folosești cuvinte care să îl reasigure, arată-i prin acțiuni. Acordă-i timp individual și implică-te în activitățile care îi plac. Astfel, va simți că este apreciat fără să fie nevoie să o exprimi constant.
”Arată-i fratelui mai mic cum se face…”
Îi ceri copilului mijlociu să-i fie exemplu fratelui mai mic? Deși poate părea o cerință logică, îi poate pune o presiune suplimentară și, adesea, nedorită. Rolul de „învățător” poate să îl facă să se simtă mai responsabil decât și-ar dori să fie. În plus, acest lucru poate provoca resentimente. Mai ales dacă simte că trebuie să renunțe la propriile nevoi pentru a-l ghida pe cel mai mic.
În schimb, lasă lucrurile să curgă natural. Fratele mai mic va învăța oricum prin observare și imitație.
”Nu totul este o competiție”, o afirmație pe care să nu o mai folosești când vorbești cu copilul mijlociu
Fiecare copil tinde să vadă relația cu frații printr-o prismă competitivă. Mai ales copilul mijlociu, care simte nevoia să își găsească locul între doi poli opuși. Când îi spui că „nu totul este o competiție”, de fapt, ignori emoțiile reale și dorința de a fi recunoscut sau validat. În loc să minimizezi nevoia lui de a se remarca, ar fi mai bine să îl încurajezi să se concentreze pe dezvoltarea personală.
Încurajează-i realizările individuale și ajut-l să înțeleagă că fiecare are propriul drum. Astfel, îi vei diminua tendința de a se compara constant cu frații.
”Nu mai fii gelos pe frații tăi”
Gelozia este un sentiment absolut normal, mai ales în cazul copiilor mijlocii. Ei pot simți că nu primesc la fel de multă atenție ca ceilalți frați și, de aici, apare frustrarea. Să-i spui să nu mai fie gelos nu doar că îi invalidează emoțiile, dar și îl face să creadă că nu ar trebui să simtă acest lucru.
În loc să negi aceste sentimente, încearcă să-l asculți și să-l ajuți să înțeleagă de unde vin. Validează-i emoțiile și oferă-i spațiul necesar pentru a discuta despre ce îl deranjează.
”Fă ce vor frații tăi”, o frază pe care să nu o mai folosești în dialogul cu copilul mijlociu
Atunci când îi spui copilului mijlociu să „facă ce vor frații”, îi transmiți indirect că opinia lui nu este la fel de importantă. Această frază poate crea o dinamică de putere în familie. Unde copilul mijlociu este în permanență obligat să se supună dorințelor celorlalți. Pe termen lung, acest lucru poate afecta încrederea în sine și poate duce la frustrare sau chiar izolare.
În schimb, oferă-i ocazia să ia decizii și să-și exprime preferințele. Implică toți copiii în discuții despre activitățile de familie și arată-le că fiecare părere contează.