Alergia la animale de companie: ce trebuie să faci dacă micuțul are această problemă

Totodată, specialiștii susțin că alergia la animale de companie poate coexista cu alte afecțiuni alergice, cum ar fi astmul sau rinita alergică. Aproximativ 30% dintre persoanele cu astm pot avea și alergii la animalele de companie. Iar expunerea la alergeni poate agrava simptomele astmatice. Aceste date subliniază importanța diagnosticării corecte și a gestionării adecvate a alergiilor pentru a preveni complicațiile pe termen lung și pentru a asigura o calitate bună a vieții pentru copii.

Ce este alergia la animale de companie

Alergia la animale de companie este reacția imunitară exagerate a organismului la proteinele găsite în pielea moartă (mătreață), saliva sau urina animalelor. Animalele care provoacă cel mai adesea alergii sunt pisicile și câinii. Dar există și unele rozătoare, păsări și chiar și pești care pot fi surse de alergeni.

Alergia la animale de companie: care sunt cauzele

Cele mai frecvente cauze ale alergiilor la animalele de companie sunt mătreața (celulele moarte ale pielii pe care animalele le elimină), saliva și urina. Alergiile variază de la forme ușoare la severe. O alergie severă la părul de animale de companie (când copilul are un respirat șuierător sau începe să se umfle) înseamnă că trebuie să evite contactul cu animalul respectiv.

Alergia la animale de companie: ce simptome apar

Dacă micuțul tău este alergic la un animal de companie, acesta poate prezenta diverse simptome, care pot varia de la ușoare la severe:

-strănut frecvent

-congestie nazală și secreții nazale abundente

-mâncărimi și lăcrimare excesivă a ochilor

-tuse, respirație șuierătoare sau dificultăți de respirație

-eczeme sau urticarie pe piele

Simptomele pot apărea imediat după ce copilul intră în contact cu un animal. Sau pot dura câteva ore sau zile să se manifeste complet.

Dacă suspectezi că micuțul tău s-ar confrunta cu alergia la animale de companie, este important să consulți un medic specialist, de obicei, un alergolog. Acesta va efectua teste cutanate sau analize de sânge pentru a confirma prezența alergiilor și a identifica alergenii specifici care provoacă reacțiile.

Cum poți gestiona alergiile la animale de companie

Dacă deja ai un animal de companie, lucrurile vor fi ceva mai complicat de gestionat. Mai ales că micuțul necuvântător face deja parte din familia voastră. Însă, cu multă răbdare și rigoare, poți face lucrurile să funcționeze, astfel încât copilul să nu sufere, și nici animalul să nu părăsească familia voastră

Aspira covoarele și mobilierul cu un aspirator cu filtru HEPA și șterge praful în mod regulat. Spală frecvent patul și jucăriile copilului. Procedează la fel și cu locurile unde animalul petrece mult timp, poate fi de mare ajutor.

Pentru a crea un refugiu sigur pentru micuțul tău, interzice accesul animalului în dormitorul copilului. Procedează la fel și pentru alte camere unde acesta petrece mult timp. Acest lucru va reduce expunerea la alergeni în timpul somnului și al jocului.

Baia regulată a animalului de companie poate reduce cantitatea de alergeni pe care aceștia o eliberează în aer. Consultă un medic veterinar pentru a afla cât de des este recomandat să îți speli animalul. Deoarece băile prea frecvente pot dăuna pielii acestuia.

Achiziționează un purificator de aer cu filtru HEPA. Acesta  poate ajuta la reducerea cantității de alergeni din aer. Plasează purificatorul în camerele unde micuțul petrece cel mai mult timp.

În unele cazuri, medicul poate recomanda medicamente pentru a controla simptomele alergiei. Acestea pot include antihistaminice, decongestionante sau corticosteroizi. Este esențial să urmezi cu strictețe instrucțiunile medicului și să monitorizezi reacțiile copilului la medicamente.

Pentru cazurile mai severe, în care alergia la animale de companie nu cedează, încearcă terapia de desensibilizare, cunoscută și sub numele de imunoterapie alergenică. Aceasta implică administrarea treptată a dozelor crescânde de alergen pentru a reduce sensibilitatea sistemului imunitar al copilului. Această terapie trebuie discutată și supravegheată de un specialist.