Această infecție se poate transmite de la o persoană la alta prin contactul direct cu mâinile nespălate sau cu suprafețe contaminate cu fecale. De asemenea, se poate transmite prin contactul cu saliva sau secrețiile eliberate prin tuse sau strănut.
Boala mână-gură-picior: simptome
Conform mayoclinic.org, boala mână-gură-picior poate provoca următoarele simptomele:
- Febră.
- Dureri în gât.
- Senzație de rău.
- Leziuni dureroase, asemănătoare unor vezicule, pe limbă, gingii și interiorul obrajilor.
- O erupție cutanată pe palme, tălpi și, uneori, pe fese. Erupția nu provoacă mâncărimi, dar uneori are vezicule. În funcție de nuanța pielii, erupția poate apărea roșie, albă, gri sau poate apărea doar sub forma unor mici umflături.
- Agitație la sugari și copii mici.
- Pierderea poftei de mâncare.
Simptomele pot apărea în decurs de 3-6 zile de la contactarea bolii. În general, la 1-2 zile după ce începe febra, pot apărea răni dureroase în partea din față a gurii sau a gâtului. De asemenea, poate apărea o erupție cutanată pe mâini și picioare și, uneori, pe fese.
Rănile care apar în partea din spate a gurii și a gâtului pot sugera o boală virală înrudită, numită herpangină. Alte caracteristici ale herpanginei includ o febră mare și bruscă și, în unele cazuri, convulsii. În cazuri rare, se dezvoltă răni pe mâini, picioare sau alte părți ale corpului.
Cauzele bolii mână-gură-picior
Cea mai frecventă cauză a bolii mână-gură-picior este infecția cu virusul coxsackie 16, care aparține unui grup de virusuri numite enterovirusuri non-polio. Însă, și alte tipuri de enterovirusuri pot provoca boala. Boala se răspândește prin contact de la persoană la persoană prin:
- Secreții nazale sau secreții ale gâtului.
- Salivă.
- Lichidul din vezicule.
- Scaun.
- Picături respiratorii pulverizate în aer, după o tuse sau un strănut.
- Medii închise, cu mulți copii (precum creșele și grădinițele).
Boala mână-gură-picior este cea mai frecventă la copiii care merg la creșă sau grădință. Acest lucru se datorează faptului că cei mici au nevoie de schimbări frecvente de scutece și de ajutor pentru a folosi toaleta. În plus, aceștia au tendința de de a-și pune mâinile în gură.
Copilul este cel mai contagios în prima săptămână de când a contactat boala, dar virusul poate rămâne în organism timp de săptămâni după ce simptomele dispar. Acest lucru înseamnă că acesta încă poate infecta alte persoane.
Dacă adulții au contactat virusul, îl pot transmite fără a prezenta simptome ale bolii.
Complicații care pot apărea
Cea mai frecventă complicație a bolii mână-gură-picior este deshidratarea. Boala poate provoca răni în gură și în gât, făcând dureroasă înghițirea. De aceea, este important să-ți încurajezi copilul să bea lichide în timpul bolii. În cazul în care copilul se deshidratează prea mult, este posibil să aibă nevoie de lichide intravenoase.
Deși, de obicei, boala mână-gură-picior este o boală minoră, care provoacă doar febră și simptome ușoare, timp de câteva zile, uneori ajunge la creier, unde provoacă complicații grave:
- Meningita virală. Aceasta este o infecție rară și o inflamație a membranelor (meninge) și a lichidului cefalorahidian, care înconjoară creierul și măduva spinării.
- Encefalita. Deși rară, această boală severă, care poate amenința viața, implică inflamarea creierului.
Cum poate fi prevenită boala mână-gură-picior
Poți scădea riscul copilului de a contacta boala mână-gură-picior în mai multe moduri. Iată ce poți face:
- Spală-te des pe mâini. Spală mâinile cu apă caldă și săpun, timp de 20 de secunde. Asigură-te că te speli pe mâini după ce folosești toaleta sau schimbi scutece. De asemenea, fă acest lucru și înainte de a pregăti sau mânca alimente și după ce-ți sufli nasul, strănuți sau tușești. Atunci când apa și săpunul nu sunt disponibile, folosește dezinfectant pentru mâini.
- Învață o bună igienă. Arată-le copiilor cum să se spele pe mâini și ajută-i să o facă des. Explică-le de ce este mai bine să nu-și bage degetele, mâinile sau orice alt obiect în gură.
- Dezinfectează zonele comune. Curăță mai întâi zonele și suprafețele de trafic intens cu apă și săpun și dezinfectant. Virusul poate supraviețui zile întregi pe suprafețele din spațiile comune, inclusiv pe mânerele ușilor, și pe obiectele comune, cum ar fi jucăriile.
- Evită contactul cu alte persoane. Deoarece boala mână-picior-gură este extrem de contagioasă, persoanele care suferă de această boală ar trebui să își limiteze contactul cu alte persoane cât timp au simptome. Ține copiii cu boala mână-gură-picior acasă până când febra dispare și rănile din gură s-au vindecat.
Când trebuie să consulți un medic
De obicei, boala mână-gură-picior nu prezintă probleme majore, provocând doar febră și simptome ușoare, timp de câteva zile. În cazul în care copilul are mai puțin de șase luni, dacă are un sistem imunitar slăbit sau dacă are răni în gură sau o durere în gât care face dureros consumul de lichide, discută imediat cu medicul. De asemenea, discută cu medicul și dacă simptomele copilului nu se ameliorează după 10 zile.