Mezinul familiei este adesea văzut ca fiind cel mai mic și, uneori, cel mai răsfățat dintre frați. Acesta tinde să fie perceput ca mai liber, mai creativ și mai aventuros. Iar asta deoarece părinții pot fi mai puțin stricți cu el decât cu frații mai mari. De asemenea, mezinul are avantajul de a învăța din experiențele fraților săi și poate fi mai adaptabil și deschis la noi experiențe.
Pe de altă parte, există și stereotipuri conform cărora mezinul ar fi mai dependent de ceilalți sau că ar beneficia de mai multă atenție și protecție din partea părinților. Aceste caracteristici depind totuși de dinamica fiecărei familii. Cu toate acestea, există câteva fraze pe care psihologii îi îndeamnă pe părinți și bunici să nu le mai spună mezinului.
Mezinul familiei: 8 fraze pe care psihologii îi îndeamnă pe părinți și bunici să nu le mai spună
Psihologul Brittany McGeehan declară pentru parade.com că mezinii sunt adesea stereotipizați în moduri specifice în cadrul dinamicii familiale. Dr. McGeehan remarcă faptul că unele fraze folosite de părinți și bunici clișee tipice, adesea dăunătoare pentru mezini. Tot specialistul mai recomandă familiilor să evite următoarele fraze.
”Ești bebelușul familiei”
Poate că ai spus asta pentru că îl vezi micuț și drăgălaș, dar eticheta „bebelușul familiei” poate veni cu o serie de așteptări nedrepte. Deși este cel mai mic, acest lucru nu înseamnă că trebuie tratat diferit. Sau că nu are aceleași nevoi de autonomie ca ceilalți frați. A-i aminti constant că este „bebelușul” poate să-l facă să simtă că nu va fi niciodată văzut ca o persoană matură și responsabilă.
În loc de asta, oferă-i ocazia să se simtă independent și capabil. Încurajează-i dezvoltarea și arată-i că ai încredere în abilitățile lui.
”Nu mai plânge. Te porți ca un bebeluș”
Atunci când îi spui unui copil să nu mai plângă pentru că „se comportă ca un bebeluș”, îi transmiți mesajul că emoțiile lui nu sunt valide sau că ar trebui să fie reprimate. Plânsul este un mod natural de a-și exprima sentimentele, fie că sunt de tristețe, frustrare sau oboseală. Negarea emoțiilor poate duce la probleme mai târziu, când copilul va simți că nu are voie să își arate vulnerabilitatea.
Mai degrabă, încearcă să-l întrebi de ce plânge și cum ai putea să-l ajuți. Ascultarea și validarea emoțiilor sunt mult mai benefice decât minimalizarea acestora.
”Trebuie să faci ce-ți spune fratele mai mare”
Este tentant să-i spui celui mai mic să asculte de fratele sau sora mai mare, dar această frază creează un dezechilibru de putere între copii. În loc să-i înveți să colaboreze și să-și exprime nevoile în mod egal, îi pui într-o situație în care cel mare are controlul. În plus, cel mic poate simți că părerea lui nu contează sau că nu este ascultat.
În loc să folosești această frază, încurajează-i să comunice și să își rezolve problemele împreună. Ajută-i să își exprime opiniile și să colaboreze într-un mod armonios.
”N-a trebuit să fac pentru fratele tău. Așa că și tu trebuie să te descurci”
Fiecare copil este diferit, iar faptul că ai avut o anumită experiență cu un frate mai mare nu înseamnă că ar trebui să ai aceleași așteptări și de la mezinul familiei. Această comparație poate crea resentimente și poate face copilul să simtă că nu se ridică la înălțimea așteptărilor tale. În plus, poate interpreta că nu ești dispusă să-l ajuți atunci când are nevoie.
În loc de această comparație, recunoaște individualitatea fiecărui copil. Fii deschisă să oferi sprijin în funcție de nevoile ei specifice, nu de ce a fost necesar sau nu pentru fratele mai mare.
”Ar trebui să înveți de la frații mai mari”
Învățarea prin imitație este un proces natural pentru copii. Dar această frază pune o presiune suplimentară asupra celui mai mic, creând sentimentul că nu este suficient de bun. Compararea constantă cu frații mai mari poate duce la un sentiment de inferioritate. Și poate afecta încrederea în sine. În plus, fiecare copil are ritmul său de învățare și dezvoltare, iar aceste comparații îl pot descuraja.
Mai bine încurajează-i propriile abilități și progrese, chiar dacă sunt diferite de ale fraților. Recunoaște-i eforturile și succesele, oricât de mici ar părea.
”Ești foarte răsfățat”
Etichetarea copilului ca fiind „răsfățat” poate avea efecte negative asupra modului în care se percepe pe sine. Chiar dacă poate că acționează uneori cu mai multe pretenții sau cere atenție, asta nu înseamnă că este răsfățat. Poate că, fiind cel mai mic, are nevoie de mai multă afecțiune. Sau pur și simplu caută atenția ta. În loc să-l critici, încearcă să înțelegi nevoile și motivele pentru care se comportă așa.
În loc de etichetări, încearcă să-i oferi alternative și să îi arăți cum poate cere ce are nevoie într-un mod constructiv.
”O să înțelegi când o să mai crești”, este o frază pe care să nu mai folosești când vorbești cu mezinul familiei
Această frază este adesea folosită pentru a evita o discuție sau pentru a pune capăt unui conflict, dar poate lăsa copilul confuz și nesigur. Spunându-i că va înțelege „când va fi mai mare”, îi transmiți mesajul că nevoile și curiozitățile lui nu sunt importante acum. În plus, îi poate induce ideea că nu este suficient de „mare” pentru a înțelege lucruri complicate, ceea ce poate fi descurajant.
În loc să respingi curiozitățile, oferă-i explicații adaptate vârstei. Chiar dacă unele lucruri sunt mai greu de înțeles, îl poți ajuta să se simtă valorizat și ascultat.
”Învață ca să ajungi ca și frații tăi mai mari”, o comparație pe care mezinul familiei nu ar trebui să o audă
Compararea cu frații mai mari în ceea ce privește rezultatele școlare sau alte realizări poate duce la o competiție nesănătoasă. Copilul poate simți că nu va reuși niciodată să se ridice la nivelul fraților. Fiecare copil are propriile talente și puncte forte, iar performanțele școlare sau realizările nu ar trebui să fie măsurate prin prisma altora.
Încurajează-i dezvoltarea personală și succesul individual. Apreciază-i eforturile și progresul, fără să le compari cu ale altor membri ai familiei. Astfel, vei contribui la dezvoltarea unei imagini de sine sănătoase.