Cercetarea condusă de Jelena Obradović aduce în discuție importanța implicării echilibrate a părinților în activitățile copiilor lor. Sugerând că un exces de îndrumare poate submina dezvoltarea acestora. Studiul, realizat de către Obradović și echipa sa, a fost publicat recent în Journal of Family Psychology. El oferă o perspectivă nouă asupra modului în care părinții pot influența comportamentul și evoluția copiilor lor.
Lasă copilul să preia inițiativa
Cercetarea se concentrează pe comportamentul părinților în timpul activităților în care copiii sunt activ implicați. S-au aplecat asupra activităților de joacă, curățarea jucăriilor sau rezolvarea unor probleme. Rezultatele au arătat faptul că părinții care intervin excesiv, oferind instrucțiuni, corecții sau sugestii chiar și atunci când copiii sunt deja ocupați cu o activitate, pot avea un impact negativ asupra capacității copiilor de a-și regla comportamentul și emoțiile în alte momente.
Studiul a implicat observația comportamentului a 102 de copii cu vârste între 4 și 6 ani. Dar și a părinților lor, într-un mediu de laborator. Prin analizarea detaliată a interacțiunilor dintre părinți și copii, cercetătorii au identificat schimbări subtile în modul în care părinții se implică în activitățile copiilor lor.
De asemenea, studiul a arătat că o implicare prea mare din partea părinților în timpul activităților copiilor poate avea consecințe neașteptate. Chiar și atunci când copiii sunt implicați activ în jocuri sau alte activități, intervenția excesivă a părinților poate submina capacitatea lor de a-și regla comportamentul și emoțiile în alte situații. De asemenea, această intervenție excesivă poate afecta abilitățile executive ale copiilor. Spre exemplu, le poate afecta capacitatea de a-și gestiona atenția și impulsurile.
De ce este important să găsești un echilibru
Deși implicarea părinților este esențială pentru dezvoltarea abilităților cognitive și emoționale ale copiilor, excesul poate fi dăunător. Obradović subliniază importanța găsirii unui echilibru în interacțiunea cu copiii, permițându-le acestora să preia inițiativa și să-și dezvolte independența.
Totodată, studiul are relevanță și în contextul tranziției copiilor către școala primară. Acolo unde aceștia trebuie să își dezvolte abilitățile de autoreglare și independență fără ajutorul direct al părinților. Găsirea unui echilibru în interacțiunile cu copiii este esențială pentru pregătirea lor pentru această etapă crucială.
În plus, acest studiu este relevant nu doar în cadrul familiei. Ci chiar și în contextul educației și creșterii copiilor în instituțiile de învățământ. Într-o societate care valorizează adesea performanța și conformitatea, este important să se acorde atenție și să se încurajeze inițiativa și creativitatea copiilor în procesul lor de învățare.
În concluzie, studiul condus de Jelena Obradović subliniază importanța implicării echilibrate a părinților în activitățile copiilor lor. Dar și necesitatea găsirii unui echilibru între îndrumare și libertatea de inițiativă a copiilor. Această abordare poate contribui la dezvoltarea armonioasă și autonomă a copiilor în diferite etape ale vieții lor.